12 decembrie 2010

Făt-Frumos!


Te aşteptam pe veranda casei albe aflată pe malul mării. Stateam pe balansoarul care se legăna uşor în bătaia vântului cald . Era o zi toridă de vară , insuportabilă chiar . Dar asta nu m-a oprit din aşteptare . TU trebuie să ajungi . Mi-ai promis că vi în seara asta !

Trec minute , ore ... Nici urmă de tine . De ce nu vii ? De ce m-ai lăsat să te aştept dacă nu intenţionai să vi cu adevărat , Făt-Frumos! ? De ce m-ai lăsat să te aştept şi să mă rătăcesc în propriile gânduri. De ce m-ai făcut din nou să sufăr ? Am avut încredere deplină în tine şi ţi-am încredinţat tot ce-am avut mai scump pe această lume , fiinţa mea...inima mea...

Crede-mă , dacă aş putea să dau timpul înapoi şi să schimb ceva aş schimba totul. DAR , te iubesc , iar acest imens zid format din ura celorlalţi este prea înalt şi prea solid pentru ca eu să-l pot distruge de una singură. Eşti luat prizionier de către zmeul cel rău . Am să vin după tine ! Drumul este lung , dar trebuie să ajung ! Şi încerc , din nou , încă o dată , dar în zadar ! Totul este în zadar . Nu pot să mă păcălesc , nu din nou ! Nu voi reuşi niciodată .

Totul este prea confuz acum . De ce nu putea fi însfârşit bine ? De ce nu ajunge iubirea? Zânele mi-au spus că persoana ce are iubirea drept armă este cea mai puternică persoană din întreaga lume. Acum ... îmi dau seama cât de mult se înşală . Au uitat că mai există ură şi gelozie . Două arme mult mai puternice care distrug iubirea încet , încept până vor rămâne doar ... lacrimi de iubire !

A fost ...şi...s-a terminat ! Iubirea noastră a fost mereu acceaşi , mereu alta . Trebuie să plec ! Înţelege este prea târziu , iar eu nu mai am ce să-ţi ofer . În ce te priveşte pe tine... tu nu mai ai ce să-mi dai .

Sunt din nou la mare . Valurile îmi distrug pentru a mia oară desenele care te întruchipează pe tine ! Încă nu te-am uitat . Nu pot uita totul aşa uşor , nu pot pur şi simplu să şterg toate certurile , lacrimile , sărutările , nopţiile pierdute lângă semineu ,cu un burete . Ah.. acele nopţi ...obişnuiai să mă ţi în braţe sub pretextul să nu cumva să mi se facă frig . O parte din mine a rămas acolo cu tine , de partea cealaltă a zidului. Nu mai pot zâmbi ...

Asa este ... sunt doar eu cu marea . Marea... locul care este casa mea . Mă întorc , pentru a zării , pentru ultima dată , casa accea albă unde mi-am pierdut atatea nopţi aşteptându-te şi pentru a-mi aminti toate momentele frumoase pe care le-am trăit în acea casă care încă te mai aşteaptă! Ea încă mai are o speranţă , eu nu ! Ştiu că nu mai ai în plan să te întorci la mine . Acum.. probabil eşti singur într-un oraş de clovni , cu orchestre care încearcă să-ţi aline tristeţea . Nu plânge ! Au fost prea multe lacrimi pentru a mai vărsa vreuna . Din câte observ ai uitat să mai încaleci calul tău alb şi să mergi în cătare ta nesfărşită . Dar acei oameni , Făt-Frumos ... acei oameni care visează să devina ca şi tine ... De ce i-ai trădat? Lumea a început să te uite , Făt-Frumos . De fiecare dată când întreb de basme , lumea ştiu să-mi spună numai de Ileana Cosânzeana . De ce , Făt-Frumos ? De ce eşti aşa un laş , şi i-ai lăsat pe ceilalţi să te înnece cu toată ura lor ?Trebuia să fii acolo pentru ei , laşule ! Măcar pentru ei dacă nu şi pentru mine....

Vreau să uit ! Mă îndrept spre mare , cu ochii închişi . Mi te imaginez ... eşti chiar în faţa mea şi mă chemi... Vin ! Un pas , doi , trei şi simt cum valurile încep să se izbească de corpul meu . Înaintez tot mai mult când dintr-o dată te aud strigându-mi numele . Nu ... este imposibil . Continui să merg , dar te aud din nou , de data asta mai aproape . Hotărasc să nu mă mai gândesc la asta şi încep să merg din nou , dar atunci m-a cuprins căldura ....

- Să nu îndrăzneşti să mă laşi singur ! Parcă ţi-am spus să mă aştepţi....



Bubu kiss :*

PS: Andreea , iubita , această poveste ţi-o dedic ţie ! Te IUBESC muult de tot !

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright 2009 Buburuza